Mă uit ce noutăţi au mai apărut pe alte bloguri si printre alte multe îmi acaparează un titlu; ca 7% dintre copii au părinţii în străinătate sau mă rog ceva de genul acesta (acum vroind să regăsesc blogul pentru a cita exact nu-l mai găsisem că nici autorul nu mi-l amintesc) în fine nu m-am putut abţine să nu adaug şi eu un comentariu scurt. Nu este ceva nou sub soarele mândrei noastre ţări,unde ca în poveşti nu alta, se pot întâmpla orice.Doar trăim în micul Vest Sălbatic unde legea Junglei are întâietate ba nu mai nou începe să se aplice si legea armei.Dar înainte să tragem concluzii pripite să nu uităm că fiecare lamă are două tăişuri.
Lucrez cu astfel de copii, da într-adevăr sunt traumatizaţi din cauza lipsei părinţilor, dar nu trebuie aşa de aspru criticaţi părinţii, că au de ales într-e două variante; să-si privească copii cum mor de foame (eu am fost martorul unei astfel de intâmplări) sau mai bine îsi iau lumea în cap cu gândul că trei -patru ani despărţi de copii ,dar după acea poate să ofere un alt viitor. Nu părinţii sunt de vină ci noi toţi suntem de vină ca semenii nostrii ajung în astfel de situaţii. În fiecare an de campanie ni se promite marea cu sarea numai să votăm .După ce trece valul alegerilor scumpiri peste scumpiri, legi elaborate de parcă ar fi într-o neîncetată cursă care e mai aberantă decât celălalt,totul se pot spune despre aceste născociri ale minţilor prea odihnite, numai unicul lucru pentru care au menirea -să apere cetăţeanul- ,nu este bun.Apoi ar mai fi şi altele ,dar amărăciunea îţi lasă gust amar în gură şi doar înghiţi sec şi priveşti mai departe.Totuşi există un lucru bun în toate,că doar se vede pe spatele buletinului prin simbolul ştampilei de vot ,...că mai speri şi speri.. . Uitaţi-vă la aceste feţe chinuite din prea fragedă vărste,şi poate vă daţi seama ca şi mine care va fi viitorul. Avem copii analfabeţi, dar nu din vina lor sau a părinţilor ...A cui e vina? A neajunsurilor, desigur. Cineva tot trebuie să poartă vina! Avem copii care în secolul 21-lea nu cunosc ciocolata...Avem copii care sunt puşi la muncă din vârste foarte fragede... Dar de ce trebuie să îndure toate aceste acei sufleţi nevinovaţi, care nu înţeleg politica,care înţeleg numai că li-e foame, nu au haine ,jucării etc. De ce? Penrtu că noi adulţii, suntem nişte mieluşei care rabdă şi rumegă în surdina Marele Nimic. Avem ciobani prea învăţaţi, care ne pot duce de nas,şi ne flutură osul fără carne în faţa ochilor.
Uitaţi-vă la aceste chipuri şi încercaţi să aflaţi răspunsul care traumă este mai mare despărţirea de părinţi sau disperarea FOAMEI.
